Spovedanie neterminată sau confruntarea cu sinele

    De curând a fost reeditat la Arhiepiscopia Craiovei jurnalul ce poartă sugestiv titlul Spovedanie neterminată semnat Gena Geamănu, un pseudonim care ne aduce aminte de Apostolul Toma Geamanul, cel pe nedrept numit Necredinciosul. În avalanşa de literatură confesivă de toate facturile care ne asaltează, jurnalul Spovedanie neterminată poate fi aşezat undeva la întretăierea dintre Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit a lui Jeni Acterian şi inegalabilul Jurnal al fericirii al lui N. Steinhardt.

Fecioara Maria şi Petru Athonitul - prototipuri ale vieţii isihaste

            Sfântul Grigorie Palama, Fecioara Maria şi Petru Athonitul - prototipuri ale vieţii isihaste şi celelalte scrieri duhovniceşti, Scrieri II, colecţia Filocalica, Editura Deisis, Sibiu, 2005, 456 p.

Între nevoinţă şi ipocrizie, sau despre cele două moduri ale lui ca şi cum

   În calea relaţiilor autentice dintre oameni stă, ca o piatră de poticnire, ipocrizia. Orice fel de ipocrizie, dar mai ales cea a lui ca şi cum am fi deja sfinţi.  Pornit în căutarea fratelui, a aproapelui pe care Domnul porunceşte să îl iubim, te pomeneşti rătăcind între măşti opace, dincolo de care nu transpare nimic. Alergând în căutarea unui celălalt viu, în derularea acestui joc al măştilor şi al ceţurilor, nu găseşti decât imagini atent construite, poleieli, zâmbete imobile ce se vor angelice. În locul dragostei, discurs, în locul fratelui o umbră, în locul bărbăţiei o „cuvioşenie” molatecă… ca şi cum nu am mai fi din această lume.

Plângere pentru Piteşti

        Nu ştiu cu ce-i ajută pe cei care au suferit faptul că ei sunt încă în memoria noastră (deşi durerea sufletului celui care citeşte poate fi o rugăciune pentru ei), dar Piteşti-ul poate fi o lecţie care să ne facă să plângem şi să ne bucurăm în acelaşi timp. Să plângem, pentru că Piteşti-ul a însemnat drama atâtor oameni, să ne bucurăm pentru că aşa cum primele secole au fost sfinţite de sângele martirilor, aşa pardoseala soioasă a închisorilor a fost sfinţită cu sângele noilor martiri.

Caius Aurelius Valerius Diocletianus

Caius Aurelius Valerius Diocletianus[1] 

„… o fire şireată, plin de pricepere şi de isteţime…”(Eutropius)